Autori

“Cum să îţi protejezi copilul de droguri” nu este doar o carte, ci un semnal de alarmă, un ghid necesar pentru părinții care cred că „nouă nu ni se poate întâmpla”! Într-o Românie în care consumul de droguri în rândul minorilor a devenit o realitate tot mai vizibilă, iar festivalurile, banchetele, petrecerile și cluburile sunt spații insuficient reglemen-tate din acest punct de vedere, copiii noștri ajung să fie expuși unor riscuri majore. Cartea pornește de la un caz real, cutremurător, care arată cât de mult poate conta o singură secundă, fiind o analiză lucidă a contextelor în care începe consumul de droguri.

Astfel, am îmbinat experiența profesională cu pasiu-nea voluntară de a ajuta concret în lupta aceasta inegală cu drogurile. Am încercat să identific vulnerabilități, mecanisme de influență și situații aparent „normale”, dar periculoase, oferind totodată recomandări concrete și aplicabile pentru părinți, cadre didactice și adulții implicați în educația tinerilor.

Așadar, această carte a fost scrisă cu speranța că va deveni un instrument real de prevenire, un sprijin pentru familii și un îndemn la implicare socială.

Istoricul Alexandru Rufanda s-a născut în Hâncești, Republica Moldova (1986) și este stabilit în Marea Britanie. A studiat Medicină Generală la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu” din Chișinău, Republica Moldova.

Și-a continuat studiile la Bolton University din Marea Britanie. Pasionat de arhivistică și istoria Francmasoneriei, a întreprins pe cont propriu cercetări ample în instituții de arhivă din România, Republica Moldova, Rusia, Belarus, Polonia, Germania, Franța, Marea Britanie, etc. Este coautor al volumului În Zodia Puterii. Masonerie și Modernitate în spațiul românesc (2016) și Eteria în Principatele Române. 200 de ani de la începutul mișcării de eliberare a Greciei (2021). Autor al volumelor: Așa nu se mai poate! Memoriile unui francmason: Horia Nestorescu-Bălcești (2018), Istoria Francmasoneriei din Basarabia. Or:. Chișinău și Orhei, 1821-1937 (2019), Relațiile masonice româno-britanice. Sfârșitul sec. XIX-lea – începutul sec. XX (2019), Francmasoneria română în documente și artefacte inedite. Mărturii arhivistice (2021). În 2022 lansează în colaborare cu Mircea Bucin volumul Constantin Moroiu: Ritualuri, Regulamente, Constituții. Ritul Antic și Primitiv, volum care a tranșat în mod definitiv disputa începuturilor primului Suprem Consiliu și al primei Mari Loji din România. Alexandru Rufanda este și membru al echipei de coautori a celor cinci volume din seria Istoria ilustrată a Francmasoneriei din Moldova Istorică (2022). În 2024 va face parte din echipa de autori care vor publica volumul Conspirație și Democrație. Extremisme și Antifrancmasonerie în România precomunistă. De-a lungul timpului el a colaborat cu publicații și periodice de profil și academice, publicând o vastă gamă de studii documentare pe istoria Francmasoneriei și a Eteriei (Trivium – Iași, Revista Masonică – Botoșani, Gnosis – Sibiu, Anuarul Comisiei de Istorie al MLNR -București, Scriptorium – București, Analele Banatului – Timișoara, Anuarul Institutului de Istorie George Barițiu al Academiei Române – Cluj-Napoca, Revista Academică Studia Masonica – Cluj-Napoca, Acta Musei Tutovensis – Bârlad, Revista de Istorie a Academiei de Științe din Republica Moldova, Chișinău, The Square – Londra, Marea Britanie, The Philaletes – Washington, USA, etc).

Alexandru Rufanda ocupă funcția de Director Executiv (Chairman) al Clubului de Filatelie Masonică din Marea Britanie și este membru corespondent al Comisiei de Istorie a Marii Loji Naționale din România (MLNR).

Vlad Alexandru Moţ este doctorand al şcolii Doctorale de Istorie din cadrul Facultăţii de Istorie, Universitatea din Bucureşti, unde cercetează relaţiile internaţionale ale francmasoneriei româneşti între 1880 şi 1937, cu accent asupra mecanismelor de recunoaştere, regularitate, corespondenţă instituţională şi circulaţie documentară în spaţiul euroatlantic. Formarea sa academică reuneşte studiile istorice, istoria militară şi dreptul internaţional public, într-un parcurs orientat către înţelegerea instituţiilor, a reţelelor de sociabilitate şi a formelor moderne de organizare intelectuală. A publicat studii dedicate istoriei masoneriei arădene şi unor personalităţi din istoria românească, iar cercetările sale au fost prezentate în cadrul mai multor conferinţe universitare şi ştiinţifice.
Interesul său pentru istoria francmasoneriei porneşte de la analiza critică a surselor primare, a arhivelor şi a literaturii de specialitate, cu scopul de a integra acest domeniu într-o cercetare istorică riguroasă, comparativă şi accesibilă.
Volumul „O introducere în istoria masoneriei. De la origini la expansiunea globală” reprezintă o etapă a acestui demers, propunând o sinteză documentată asupra evoluţiei masoneriei, de la originile operative medievale până la formarea reţelelor internaţionale moderne.

Mircea Munteanu este inginer de profesie, pasionat de istoria Francmasoneriei. S-a născut în 1951, la Botoșani, unde profesează și în prezent ca inginer de instalații.
Este colaborator cu studii din istoria Francmasoneriei române în publicații specializate din țară: Trivium – Iași, Echerul și Compasul – Râmnicu Vâlcea, Gnosis – Sibiu, Thelema – Iași, Anuarul Comisiei de Istorie a M.L.N.R.; fondatorul și redactorul Revistei Masonice Or∴Botoșani – Serie nouă, precum și organizatorul ultimelor zece ediții ale Simpozionului Național de Istorie a Masoneriei din Botoșani.
În ultimii cincisprezece ani a fost autorul a peste 50 de volume de istorie a Francmasoneriei române, care au tratat atât istoricul unor loji masonice din Moldova istorică, Bucovina de Nord, Dobrogea, Banat, Ardeal, Maramureș, Muntenia și Oltenia, inclusiv toate lojile din perioada postbelică din București, cât și personalitatea unor membri ai acestora și a acelor mulți francmasoni ce făceau parte din marile familii boierești autohtone și fanariote din țara noastră. Volumele au abordat personalități ale Francmasoneriei române din domeniul arhitecturii și artelor plastice, medicinei și farmaciei, din spațiul universitar, al ingineriei și inventicii, medicinei veterinare, teatrului și filmului, al muzicii și fotografiei, precum și al membrilor Jockey Clubului ieșean și al vechii Societăți de Medici și Naturaliști din Iași, dar și al primarilor de Iași și București și al conducătorilor aflați în fruntea Băncii Naționale și a Monitorului Oficial. Într-o altă serie de câteva volume a abordat personalitățile din cadrul Francmasoneriei române de etnie franceză, italiană, elvețiană, germană, austriacă, greacă, turcă, rusă, poloneză și cehă.
În ultimii cinci ani a fost coautor la câteva volume care au marcat participarea francmasonilor români la înfăptuirea României Mari, precum și la lucrarea în cinci volume, Istoria ilustrată a Francmasoneriei din Moldova istorică, tipărită la Editura Junimea din Iași în anul 2022, scoțând la lumină o serie de documente inedite atât din arhivele românești, cât și din arhivele Marelui Orient al Franței, aflate în custodia Bibliotecii Naționale a Franței din Paris. Aceasta a fost urmată de Istoria ilustrată a Francmasoneriei din Dobrogea și, recent, de Istoria ilustrată a Francmasoneriei din Banat.

După fondarea sa, Marea Lojă Națională din România și-a orientat constant activitatea către sprijinirea românilor aflați dincolo de granițele statului, desfășurând un amplu demers cu dublă dimensiune – socială și culturală. Pe de o parte, obediența română a inițiat acțiuni de lobby, proteste publice și intervenții pe plan internațional în situațiile de persecuție sau discriminare a românilor din provinciile istorice aflate sub dominație străină; pe de altă parte, a promovat conservarea identității culturale naționale oferind sprijin economic, educațional și moral comunităților românești din diaspora și contribuind la întărirea legăturilor spirituale dintre acestea și patria-mamă.
În acest context, înființarea lojilor masonice românești în diaspora a reprezentat o punte de legătură între românii din interiorul şi exteriorul graniţelor. Ele au funcționat ca centre de coeziune și solidaritate națională, facilitând comunicarea, organizarea și sprijinul reciproc între românii de pretutindeni.
Astfel, volumul al II-lea al „Istoriei Marii Loji Naționale din România” este dedicat procesului de extindere a masoneriei române peste hotare, analizând înființarea și activitatea celor 30 de loji în perioada 1880-1912, despre care există până în prezent documente și mărturii arhivistice. Demersul nostru completează imaginea de ansamblu asupra rolului Marii Loji Naționale în afirmarea idealului național românesc și în promovarea valorilor universale ale fraternității masonice.

De unde preocuparea mea pentru Eminescu? Cred că este mai degrabă dorinţa de a răspunde unei binefaceri pe care el mi-a făcut-o. Dându-mi speranţă şi permiţându-mi să mă gândesc că există o cale dincolo de durere şi neajunsuri, o cale care este echivalentul unei aristocraţii a cunoaşterii. De aceea mi-am dorit atât de mult să editez volumul cu titlul ”Lumină de lună”.
Ca un răspuns la o binefacere. Îndeplinirea unei dorinţe ascunse, dorinţa lui Eminescu de a avea o carte cu acest titlu: „Lumină de lună.“

Adevărul este că această carte nu a fost scrisă ca urmare a descoperirii unor răspunsuri flamboaiante la misterele ce se petrec într-o echipă sau organizaţie, ci, dimpotrivă, ca rezultat al unei multitudini de întrebări fără răspuns. Este un drum de experimentare, un drive-test pe coclauri, în afara asfaltului, pentru că viaţa nu este și nu a fost vreodată, cu excepţia câtorva mici pasaje, o autostradă. Am greșit în unele locuri? Probabil. Am estimat corect? Depinde de nivelul de confidenţă acceptat. Dar cel mai important lucru pe care l-am urmărit a fost să pun accentul pe drum.